În seara asta, cu cer purpuriu și lumină de ceară
Nebună și caldă, mi-am așezat capul alene la tine în poală
Mi-am întins trupul frumos langă tine, pe canapea
Șoptindu-ți cuvânt de iubire, de miere, de stea...

...Deodată, încep să-ți înșir verzi și uscate,
Povești depănate cu har, pe-un fir de mărgele
Povești cu prinți și prințese, cu zmei
Coborâți pe pământ din lumile lor paralele.

Din tâmple-mi răsar flori de magnolii timide
înveșmântate în grele și lungi rochii de gală
Fistichii, azurii, ori verzui-aurii ca niște cantaride
Mi le prind galeș în păr, aproape adormită și goală.

Un tril ascuțit taman mă trezește,
Mă gâdilă cu nesaț și adânc în timpan
Visasem intens la toate iubirile mele de până la tine, de atunci, de mai an
Cum renunțaseră ele, viclene, să vrea să mai aibă cu mine orișice plan...

Dar azi, printre-așternuturi, șampanie, scâncet și verb
Un test am să-ți dau, unduindu-mi obraznic trupul cel gol si acerb
Abia de te-abții să mă-npungi cu coarnele-ți de bărbat transformat peste noapte-ntr-un cerb.
Oare vei ști să răspunzi la ce am să te-ntreb?

Adica stii tu, oare, mult iubite amant cu nume de soare
Pe unde-mi umblă mie mereu, pe unde iarăși să-mi fie,
Zgâtia de Lună, duduia-mi blândă din cer,
Mireasa mea rumenă și durdulie?