nu contează ce nume porți, eu nici nu vreau să-l știu
îmi ajunge să te privesc cum te miști ambulant
dintr-un gând într-altul în mintea mea.
ne-nvârtim rotocoale în bule de săpun plutitoare
pe valuri de vânt pe care le suflă lucarna din camera
în care ne-am cunoscut.
eu nici măcar nu te văd, dar te simt atât de aproape încât
mirosul tău a umplut toți pereții cu
raze difuze de lună.
ele îmi ating coapsele ca simfonia degetelor tale ce cântau altădată
pe coardele hotarelor a ceea ce sunt.
și-n bule de săpun, rotocoale, oscilăm melancolic
pe cărări diferite.
Ah! ce n-aș da să ne ciocnim împreună
într-un punct pe care îl voi numi
-iubire-