Ființa ta de când mi-a prins
Privirea-n lanțuri de iubire
Neliniști hăul mi-a deschis
De slăbiciune și-ndoire.

Mi te ador ca pe-o pictură
Crochiu cu-n luciu de pastel
Dar stingherit de–a sa alură
RenunÈ› s-ating cu-al meu penel.

Dar te doresc, pe al tău pântec
De floare umezită-n dor
Prelingeri calde-ntr-un descântec
Din buze să-ți străpung ușor.

Da, te doresc statuie-a țâfnei,
De-a ta răceală să te-nmoi
Și te ador drept poamă-a râvnei
Să te frământ pe umeri goi.

Si într-a gândului zvâcnire
Mi te ador și te doresc
Tu, piatră preschimbată-n fire
Ador un dor să te doresc.