Prea multul de orice sufocă,
iar prea puținul încet omoară
și-mi este greu să măsor
când și cât dau sau nu dau.
Ploaia sentimentelor fie
inundă catastrofal, fie
nu cade unde și când trebuie,
după cum bate vântul
stârnit de respirația destinului.
Riscul mi-l asum și
sunt vinovat că mă las învârtit
de această planetă păcălită de soare
cu anotimpuri de viață.