cȃntecul
frunzelor, în tăcere
cȃnd adie
sunetul vȃntului

înstelare în Cer,
soaptele norilor curg
și a stelelor,

tăcere

vibrează ceva în mine
calmă adiere de țărm
pe nisipuri
cristale sclipitoare

sunetul zȃmbetului în toate
zȃmbetul meu în noapte

a început să plouă

ploaie de șoapte albastre
prin fericirea eterului
pe pleoape
umbrele cerului

plouă

suspin
caut degetele tale
le caut

mă atinge cerul

mă atinge
privirea ta oglindind universul

soare răsare
răsare stea de culori eterne

cuvintele
sunt ale tale cuvintele mele
valuri de soare

norii adie apa pe mine
este bine
afară

natura
miracol în centrul ei culori astrale
este lumină aici
timpul răsare
șoaptele încă se mai aud
în depărtare

plȃng

tresari
degetele tale mă ating
frunze