ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
și moartea ce mă strânge cu brațele de fier
lasă-mă cu speranța cuprinsă de ardoare
cu credința sfântă pe-al vieții palier.

sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ și sufletul mă doare
că pierd din energie și-n neant mă afund.

ridică Doamne de pe mine neagra tristețe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinerețe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.

ține-mă Doamne în brațe cu sfânta justețe
de moartea îndârjită să mă eliberez.