Când mă lași singur
Mă-mbăt cu lapte de cuc
Și fluier ca o mierlă
Cu fața spre insomnie
Pe gardul bisericii,
De fac să zâmbescă
Cuvioasele icoane.
Ofilit de de dorințe,
Mă retrag într-un gând
Care mă oftează ,
Împăcat că suntem doi
Să sporovăim despre tine,
Până se enervează somnul
Și-ntr-un târziu al dimineții
Ne adoarme în visul tău,
Ca leac la răul de cuc.