S-a răcit peste lume, peste oase, peste mine...
Strănutul de la sine deja vine
Soarele în toamnă are două raze lipsă,
Și le-a pierdut la ultima eclipsă

Încep copacii de frunze să fie despuiați
Și sunt puțin cam deprimați
În toată această înfrigurare bruscă
Sufletele jilave nu se mai uscă

Doar eu mă încăpățânez să...haștag rezist
ÃŽntr-un august etern, fantezist,
Cocorii din mine nu vor să mai plece
Până când nu voi fi complet rece.