sufletul meu parcă este fântână
izvorăște din magia freaticei pânze
pe luciul apei se văd sclipiri de lună
în mine se adapă căprioare lehuze.

mintea mi-e deschisă pentru fantezie
lumini stelare cern în mine candori
noaptea țișncesc febrile stoluri de poezie
se înalță la cerul fermecat de splendori.

descopăr comori într-o iubire infinită
astăzi mă simt mai bogată ca ieri
îmi recunosc menirea bine definită
vorbesc cu steaua mea și rup tăceri.

trăiesc o magică euforie nesfârșită
viața se modelează cu-a scrisului plăceri.