de-o săptămână n-am mai fost acasă
deshidratate florile suspină
le ud c-un sentiment de vină
de-o săptămână n-am mai fost acasă

oglinda-mi pare mânioasă
e-o vietate-n apa ei străină
deshidratate florile suspină
de-o săptămână n-am mai fost acasă

tăcerea pute a singurătate
e ca o ceață grea morbidă
o sparg c-un pârț pe îndesate

numai de-al dracului să văd
ce zice vietatea din oglindă
cu moaca ei ciufută de nărod...