ÃŽnsera-n cuvinte rodul toamnelor grase,
vinul sorbea întunericul din butoaie
și căpăta limpezimea dimineților vieții,
de mă-nsoțea cântecul fluid
pe coridoarele inimii cu albastrul înfrânt
alunecând prin sânge lumina
spre purificarea secretă, divină.

Se vindecau în trup durerile cu semne
de încredere în spirale care urcă la cer.

Mă întreb cum se suturează plăgile lumii
de cicatricile nu se uită niciodată
și timpul îndreaptă utopiile dar nu și așteptarea
iar luna stă cu acceași față spre pământ.
Înaltul din om cât sămânța germinează,
prinde între coapse taina cât umbra
când ghețurile se pot încălzi
și marea fierbe în oala uitată de Dumnezeu pe foc.

Acum vremea se-ntrece
are halucinații de femei nebune
dă numele lor la uragane
ce nu se pot stăvili.

* Într-adevăr, o singură și aceeași parte a Lunii este vizibilă de pe Pământ, vezi Wikipendia.