Zăvoarele sunt trase, poarta destinului se deschide
viața sare pragul și curge sub pâlniile cerului
până pleacă sufletul și rămâne trupul în pământ,
evlavia rugăciunilor cheamă mântuirea.

Într-o altă lume
viața e veșnică în cosmosul demiurgic.

Nimeni nu știe cine răzbate
tunelul de lumină prin spațiul infinit
îmbrăcând haina caldă
și transparența.

Mintea își face iluzii
care te transpun în altă dimensiune
dintr-o agitație într-o liniște odihnitoare.