Păianjenului

De-o lună, mi s-a refugiat
In colțul cabinei de duș
Un păianjen, mic, crispat
Ce mă saluta din culcuș!

Din stângăcie, l-am stropit
Iar dușul i-a umplut capcana:
-Păianjen speriat, tu ai fugit
Dar eu nu ți-am vrut goana!

Să vii înapoi, prietenule drag
Pânza ta, e neatinsă și uscată!
Ți-am prins o muscă lângă prag
Te-așteaptă să fie mâncată!