Mi-am pierdut mare parte din aură
la un pariu cu timpul,
care m-a escrocat elegant
cu promisiuni fumate.
Mi-a jupuit ultimii ani
moșteniți în amintiri rudimentare,
și-s ecorșeu, biet erou al intențiilor,
adunate fructe necoapte,
numai bune pentru postul
soborului de imixtiuni parșive
din tabloul meu stil art mișto.
La marginea căderii,
mă hlizesc la anotimpuri
prins în hora zodiilor demente,
iluzii celeste capricioase.
Iata de ce îndoliez hârtia
cu invitații la nedorințe,
pentru liniștea scopită
în spectacolul caraghios
al ontogenezei inefabile.
Distractiv, nu !?