Prizoniera

O albă stea îndrăgostită,
A cerului albastru prea iubită,
Tu ești o singuratică ispită
A stâncilor o prizonieră neobisnuită.

Precum o prea frumoasa fată
Ai vrea să fii de toată lumea admirată,
Privită poate indiscret și mult rugată,
Să fii o clipă cu privirea mângâiată.

Acolo sus, pe stâncile semețe,
Eu te-aÈ™ provoca la nemurire,
O nemurire altfel, prin iubire,
Sub înghețată a munților privire.

Amestecându-mă cu firele de iarbă
Eu te-aș iubi privindu-te cu admirație,
Tu m-ai respinge cu o aroganță albă
Și fără cea mai mică urmă de vibrație.

Alin Zamfir