Luat de prost, m-am deșteptat –
Citind filosofie, m-am prostit –
Prin tăcerea mea am tot vorbit,
Și judecând strâmb, m-am îndreptat...

M-am însorit la orice înnorare
Și-am zorit timpul să curgă mai încet
Din râsu-mi grosier mai am un scâncet
Și din bruștele ieșiri mi-am făcut intrare...

Plin de contraste și antinomii bizare
Iau seriozitatea ca pe-o glumă bună
Tot coborând cu fiecare urcare

Ajung la răsăritul ce vrea să apună
Și întunecat de-atâta luminare
Devin senin în propria-mi furtună.