Nijinski e sătul de poante
Fachiru-aprinde-un ultim cui
Maestrul, azi, e ceai din plante
În circul ăst al nimănui.
Ca un contabil balerină
ÃŽnchide ziua - gest fragil -
Și, preventiv, toarnă-n lumină
Un pic albastru de metil.
Nu pare grav, o tuse seacă
Și-un pic de gând cam necuminte
Și-un rău, așa, de pe la vintre
Și-un dor ce poate va să-i treacă...
Ceva ce vine, apoi pleacă.
La fel ca dânsul, doar altfel
Am luat și noi un soi de gripă
Ce-atinge sângele de miel,
Care lovește în aripă,
Genul de junghi, tipul de tuse
De la târâș și mers pe jos
Ce iei când ieși cu capul gol
Și îți îmbraci viața pe dos.
Ceva ce sigur n-o să treacă
Ceva ce vine și nu pleacă.