îmi scriai poezii cu sensul buzelor tale
îmi ondulai orizonturi de protecție astrală
în părul mângâiat de privirea ta
în jurul inimii din spatele sânilor
prin brațele tale
goliciunea își credea sensurile
când privirea ți-o alintai de coapse
mantrele șoptite s-au crezut infinite în
te iubesc
mă depănam de mine
cu mișcările tectonice ale cuvintelor
cream folclor cu pasiunea
balade fulgilor de nea
ne topeau privirea cu fragilitatea lor
le venea primăvara în fire cărunte
în fuiorul gândului adâncit în carne
și aș fi tors speranța fericirea ieșirea
dacă nu era Ariadne
să-și facă ghem