în visul acesta mama plânge
adună în cuvinte dorul
un pui pe care-l crește la piept
cu gânduri din prag
să caute lumina în gesturi firave
pe care le împrăștie
în jocul Marocco
unde pierde îndemânarea
de a ridica pe cer iubirea
din patima fricii
timpul îi numără pașii
îi poartă tihna pe aleea
unde ploaia ascunde
în bălți
trotuarul ucis de obsesii