colind fără sens orașul vechi
cu străzi lungi
largi ca o rochie de femeie
căreia vântul îi atinge pulpele

ești parfum
iubito
culoare adusă din insule
pe ghețarul din mine

ești vitrina cu dorințe
mormânt de sticlă în care mă văd
cum îți beau vinul

mâna ta îmi duce paharul la gură
gura mea nu-ți atinge pielea
tu mă tragi beat de tine

să ținem de cald
zidurilor
să ne ținem