Viața are esența intr-un vechi pocal
În mediul antic trec,înghit amar
Cu gândul la pocal,caut în furtună
Păcat mă trezesc,am gându' plin de ură

În vis faci multe greșeli eterne
Te face să speri la plăceri efemere
Cu capu' pe pernă reflectând la putere
La ale mele poeme,marea mea avere

Aruncând griji și nevoie pe geamul conștiinței
Nu faci doar să lungești perioada suferinței
Zadarnic alerg spre periferia infinitului
Sperând doar sa nu intervină nostalgia timpului