- Cu fulgii de zăpadă la taclale
Stau iar chiar dacă au porniri letale,
Mușcă din muguri, trupul meu, din glie
Și-mi umple pana cu melancolie,

Dar tot visez... Desculță prin zăpadă
Te văd ades și asta-i o dovadă
Că primăvara-i suplă și brunetă,
Și cunoscută-n crâng ca fiind poetă.

Sub pașii ei se-aprind pe boltă stele,
O port mereu în gândurile mele
Și pân-o fi la mine să revină
O las să se dezbrace pe retină.

- Când pasul ei coboară peste zare
Și-n păru-'ntunecat îi crește-o floare,
Uimit rămâne soarele-n amiază,
Pământ și cer cu vers o celebrează.

Din trena lungă-i picură smaralde,
Mătăsurile inimii ei calde
Foșnesc ușor alunecând pe dale,
Zambilele încalță brusc sandale.

Dar deocamdată iarna e stăpână
Peste păduri, tu ține-mă de mână,
Să invocăm zefirul către seară
Și-n zori ne vom trezi că-i primăvară.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif