- Uite cum ninge de parcă-i Crăciun,
Sibiul se-mbracă în strai argintiu,
Iarna mai are răbdare, tutun
În pipa adâncă... Cât oare? Nu știu!

Și cade zăpada, ca un blestem,
Iar plopii se-nclină cu fruntea în ger,
Tăcerea e aspră, un recviem
Ține și vântul, dar cântă stingher.

Curge sporadic omăt pe Cibin
Orele-s lungi când cuvintele-s moarte
Și au pe margini sclipiri de rubin -
Pe ce cărări rătăcește azi marte?

- Uite cum trec zgribuliți spre apus
Nori de-ntrebări, parcă-i mână ceva,
Pe caldarâm o zăpadă în plus,
Minus un cer coborât pe podea.

Stoluri de berze se-ntorc către iad,
Ninge cu țurțuri și-n albul infern
Sufletul meu, ca un înger nomad,
Caută loc pentru cuibul etern.

Vino, iubitule, vino să vezi
Cum e Sibiul când nu ești aici,
Marte-mi așterne pe tâmple zăpezi,
Vântul e rece, tăios ca un brici.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif