Diminețile infinite

Într-o dimineață neobișnuită
ți-am auzit gândul nerostit.
Îmi cerea să te țin de mâna dezvelită…
la infinit.

Într-o dimineață de primăvară,
gândul meu îmbrățișa de fericire
gândul tău aproape ireal,
trezindu-l ușor în lumea noastră.

Dacă vreodată diminețile vor deveni infinite,
aș vrea să fie neobișnuite
și de primăvară înflorite.

Alin Zamfir