Răsărită-i primăvara
Cu alai de peruzea
De din zori pân` decuseara
Flori de gând e viața mea.
Albe, nobile, sublime
Cu parfum de neuitat
Flori de mai, stau să imprime
Vise ce s-au strecurat,
Peste tot ce e amorf
Peste culme de ispită
Căci doar viața e un golf
Ce ea merită trăită.
Și cum soarele străluce
Din el norul neatins
Tot ce pleacă, nu se duce
E doar visul neînvins.
Floare de salcâm uitată
Suflet fără de cusur
Astăzi vii întâia dată
La altarul imatur.
Albul pur ce stă în tine
E perdea de infinit
Știi că tot ce-i fără mine
E amorf, e neîmplinit.