După o viață în doi,
amețitoare,
după trăirea unor emoții
copleșitoare
din cauza lor,
te îmbolnăvești,
ajungi ca sufletul
să ți-l otrăvești.
Viața aduce nori negri,
pe un cer senin,
mușcă din inima ta,
cu colți de rechin.
De fapt,
eu aveam
o vagă bănuială
care mi-a spulberat
orice îndoială.
Atunci cred că sufletul l-ai rătăcit...
și aș vrea să-mi dai de veste,
dacă l-ai găsit.
Ca suferința și durerea mea
să spele îndoiala.
Mai știi cum îți spuneam
când totul era senin?
Ești cerul meu cu gust divin,
ești ca o comoară
ascunsă de mine în cămară.
Acum suntem aici
doar pentru a împărtăși
vremurile bune și rele
ce nu contează la avere.