Îmi întrăiesc homeric destinul
pierzător de capricii, pentru care plătesc
impozit la câteva universuri paralele
din haremul meu virtual.
Ca o monedă vie circul printre priviri
cu valoare incertă.
ÃŽn banca haosului nu sunt cotat,
dar sunt pariat la bursa speranțelor,
invidiat de precreaturi imunde.
La intersecțiile întâmplărilor
semnalizez cu întârziere la vibrațiile
pigmeilor contemporani atrofiați
de prostituție ludică atrofiantă,
care-mi accidentează voit fericirea.
De mai multe ori mi-am reparat
coordonatele spirituale păcate,
cu esențe metafizice autoimune
și mi-am acceptat instinctele
compromise de evoluția genelor.
Deci, sunt validat ca subiect
în retorica sinelui volatil.