Aș călători împreună cu tine
până la capătul Lumii,
sau spre orice destinație,
în lumea reală sau imaginară.
Firesc acolo ți-aș promite,
stând puțin pe gânduri,
Luna de pe cer, singura
vizbilă doar pentru doi.
Tu, realistă cum ești,
mă vei trezi din amăgire
spunându-mi răspicat
c-ar fi mai bine pentru mine
să nu încerc nici pentru tine
să mișc din locul rezervat
lunatica iubire, nesupravegheat.
De aceea Luna, cea imaginară,
va rămâne neatinsă,
ca o comoară extraterestră
râvnită și mereu promisă,
a iubirii terestre
dintre un Eu visând la astre
și-un Tu lucid fără exagerare.

Alin Zamfir