încet încet lutul se încărnează pe oase
scheletică încropire de vise
n-am crezut niciodată că o să vină
încă somnoros clipesc des din ochi
mă doare verdele ce te revarsă prin ei
în zadar îmi tot pipăi inima
mi-a mâncat-o dorul de tine
picioarele-ți albe lipite de umeri
cârje diavolești mă flutură-n aer
iar gândurile-mi negre ca smoala
îți împodobesc scăfârlia
amorțite-mi sunt mâinile ce cresc din tine
ca niște cercuri concentrice
schilodite sub îmbrățișări
pe suflet îmi muguresc mândrețea de sâni
de pe vremea când erai fecioară