Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viață, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o pornești doar pentru a acoperi
un spațiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ți plomba
un loc știrbit de afecțiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoție, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ți dă pace.


Când rețelele de socializare ațipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o rețea de semne și un gând, un gând nu-ți dă pace:
pe cine păcălim
deseori?