acel bună dimineața ce împlinește,
două ființe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
în sensul mâinilor mele
mereu îmi zici să o fac
și eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistrețul cu colți de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopți fără stele,
luna în creștere
în fiecare femeie pornește mareea,
iau placa să prind dâra de spumă
pe sânii umflați prin simpatie de scoarța terestră,
dorința transformă slăbiciunea
într-un orgasm firesc, implacabil
la ce poruncește natura când vrea
să audă
sunetul semințelor sparte ...