poate
de dorul înțepăturii
te-am rupt floare
și mi te-am pus trofeu
în buzunarul de la piept
ca într-o vază a vieții
să mă fudulesc cu tine
unde te-am uitat

abia acum mult prea târziu
după ce te-ai ofilit
și m-am trezit
din anestezia aromelor tale
îți simt spinul în inimă
cum dureros te mugurește
singurătate