nori dubași, feștiți c-o dâră
de negreală, cam o țâră,
și-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
țurăiesc printre altoaie...
când buiac și când fălos
și n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
și n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleșag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

dicționar pentru cei care nu-s din Ardeal sau nu-s familiarizati cu ardelenismele.
dubaÈ™ - suspect, dubios
feștit - pictat, vopsit
o țâră - un pic, puțin
îmburdat - rostogolit, răsturnat
tropoti(nd) - a tropăi, a dansa
țurăiesc -derivat din Țurai - cuvânt utilizat la refren, la chiuituri, specific doar în Maramureș
buiac - zburdalnic, nebunatic, zăpăcit
fălos - mândru, semeț
n-am bai/nu-i bai - n-am griji/ nu-i nicio problema/necaz
hibă - defect, problemă
voroave - vorbe
beteag - bolnav
feleșag -caracter, fire, fel de a fi
mădăresc/ a se mădări - alintat/ a se alinta
hia (mi-o fo hia)- trebuință, lipsă sau, uneori, dor
năbuhală - zăpușeală, căldură mare