Sensul golului dintre punctele forte
dispare-n retina ochilor
c-o boltă peste hăul durerii.

Fruntea încrețită în meditație
și greierii din urechile surde
îmi cântă trist în clipe de nesiguranță.

În glezne vântul disperării
îmi tremură pașii și lasă loc temerii,
dimineața, păsările fluieră cântece
la răspântii de drumuri necunoscute,
mâinile cu palmele tăiate de linii frânte
își dezvăluie destinul.

Cu privirile obosite
și lacrimi uscate pe obraz
aud tic-tacul din târziul ceasului,
aștept un semn al încrederii
în crucea pe care o port
pe umerii încovoiați de timpul trecut.