de ce nu ştiu şi eu să mă plimb
de ce paşii mei nu suportă lentoarea
mereu ceva neÅŸtiut m-a zorit
oare de ce
că n-am ajuns nicăieri...

în mine un ceas îşi roteşte limbile mereu şi mereu
încercând să mă mintă că timpul vieţii nu-i liniar...

eu şi hamsterul meu avem aceeaşi dorinţă
căţăratul spre-o evadare
el pe roata de jucărie
eu pe cea a timpului
ca ÅŸi el
captiv în interiorul roţii
alerg alerg ÅŸi alerg
timpul îmi fuge de sub picioare
ÅŸi eu tot pe loc tot pe loc...

duc ţigara la gură şi-o viespe se-aşază pe degetul inelar
o suflu ea zboară odată cu gândul brumat
mă scutur şi-mi vine să fluier marşul triumfal
aşa ţanţos cu pieptul bombat zicându-mi
eÅŸti totuÅŸi Ioane acolo sus pe cadran
unde se pupă limbile ceasului
nu zero ci plinul golit pornit
spre-o nouă plinire
e bine dă-i bice...