toamna s-a strecurat în livada cu pomi
este posomorâtă cu rochia de brumă
s-au îngălbenit celule și atomi
iarna se apropie nu este de glumă.

voluptatea toamnei constă în nostalgie
nouri de ceață acoperă vibrații
descrisă în romanțe rezonantă magie
trezește viori printre constelații.

tremur inexplicabil încordat paroxist
simte inima cu sfârșitul aproape
beatitudini nutresc cât exist
vârtejuri de seninătăți sub pleoape.

avânturi melodice nădejdi voluptoase
consolează sufletul cu atingeri duioase.