În lumea concretă
Îmi place să uit,
Cifrele tale mă uimesc,
Iarna încă doarme.
Aș vrea să-ți vorbesc
Și să te cert în două limbi,
Cu argumente puține
Iar tu să mă contrazici
Cu suflet.
Nevoile dor când vin
Din reclame,
Ecranul meu roz
Tocmai s-a spart.
Am mii de motive,
Privește-mă!
Totul are forma unei picături
De sânge neastâmpărat,
Ce vrea să găsească drumul
Spre castelul în care
Îți ții ascunsă inima...