uitarea se așează ca o noapte peste morți
nu văd nimic mai lacom
să nu se sature niciodată

în timp lucrurile se petrec la fel de nefiresc
cu înțelegere sau nu
rupte de imaginația normală

ca o minte cuprinsă de bunăvoință
după o mulțime de reacții inverse
începi să-ți controlezi modul de gândire
lumina nu cade întotdeauna unde trebuie
și se uscă și crapă pământul de arșiță

împart numere și le aranjez în șiruri
după anumite criterii alese
care se pierd în memorie

teoria mea se susține pe propriile picioare
dar puțini o cred validă
fiindcă puțini sunt complet valizi
în umbra dorită
am o pornire
care dispare la soare

aștept ziua sau noaptea
ori poate razele acelea penetrante
care-ți citesc întreg corpul

aleg cuvintele și le pun în simboluri
le scriu cu sufletul
apoi le las
să vă deschidă inima.