Sunt într-un con de lumină
cafeaua fierbinte cu arome fructuoase
mă îndeamnă la meditație fără sincope.

Ea tace și zgârcită în priviri duioase,
rupe din mine ecouri cu sunete grave
ce se pierd în tăcerea uimită de teamă.

Îmi șterge din cuvinte nonsensul
și-n cele din urmă-mi consumă gândurile
care nu vor să se lase.

Eu nu-mi pot imagina un basm,
dar pot scrie o poezie de dragoste
în care va deveni iubita din versuri,

pe care nu știu dacă vrea să le citească
ca să se bucure ori să plângă.