timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinerețea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
și-un dor aprins să am în cer un avatar.

aștept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireșe cercei la ureche
și armonii însuflețesc iubirea mea veche.

aștept curcubeie să-și ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânța de bine.