scriu mult așa miliardară în idei
îmbălsămez cuvintele cu lacrimi
doina inimii se scurge din condei
sărmana oftează copleșită de patimi.

în oceanul cu perle arunc o nadă
să strâng emoții albe într-o salbă
melancoliei mele îi fac o serenadă
cu părul parfumat de petale de nalbă.

nu-i târziu să mai am un vis măreț
nu-i târziu mai aștept muza mea
pe o șa de poveste sunt călăreț
mă adap cu lumină din astrală cișmea.

viața mea agitată încă nu are preț
freamătul romantic nu-l scriu în zeflemea.