atunci când tu te nășteai
definitiv
eu muream fără întoarcere
timpul măsura doar distanțele
cosmice dintre idei

când tu stăpâneai timpul
ieșindu-ți din simțuri
eu stăpâneam abstractul
ieșind din mine însumi
doar dragostea rămânea
inexplicabilă
dincolo de orice percepție
la fel de vastă
de năprasnică
de veche
ca și Facerea Lumii