Hexagoane se lasă în el cu miere
într-o construcție perfectă și dulce,

în timp ce acrul străin
devine și se odihnește
în borcane de sticlă.

Furcă de lumină
în florile zilei se scaldă
și rupe din cântec zumzetul
tăcerii din dragoste,

dincolo de umbra
unde dospește căldura.

Acum,
când boala plutește ăn aer
nu se poate îndepărta
decât în singurătate.