nu rămane blocat în limitări
sfâșie pereții, lasă lumina să te spele, să te îmbrace
și ridică tăcerile la rang înalt. cuvintele trădează adesea

singurătatea este o fereastră
depinde din ce parte privești și mai ales
depinde de ceea ce vrei să vezi

dincolo de pleoapele închise e un suflet
el știe cât de grea e ploaia amintirilor
și cât de tăios e vântul uitării

și adânc închisă-n tine e mama suferinței
numai ea, inima, știe cum să-ți sărute rănile
și să îți dea curajul de-a zâmbi