agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 1293 .



Antiparticule
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [cristina-monica ]

2020-05-15  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Maestrul a construit cubul cel mai perfect cu putință,
Din sticla cea mai opacă cu putință.
Aici înăuntru nu poate intra decât lumina, numai lumina.
Orice altă creatură moare dacă intră în acest cub.
Fiindcă orice altă creatură e amestec de noapte și zi. Chiar și orbii.

Castanii și cedrii și ulmii dansau prin toate frunzele
ÃŽn soarele puternic al verii.
La ce bun o casă în care nu poate intra decât lumina singură,
Dar nici lumina nu poate să îi străbată pereții ?

Aurelia se zbătea ca între viață și moarte în timpul unui coșmar,
Se trezea pe jumătate și își spunea în gând că acel cub trebuie demolat
Sau făcut să explodeze, fiindcă încurcă legile firii –
E ca un sarcofag ce nu poate fi deschis, într-o piramidă în care razele
Intră doar la solstițiul de iarnă și șterg coridoarele cu umbrele prelungi
Ale torțelor și statuilor rituale.
De ce doamne trebuie mereu să ne amintim de egipteni?
Fiindcă Nilul e cel mai fantastic fluviu sau noi cei mai îndatorați lor?
Aurelia a adormit și s-a trezit de vreo 5 ori, nemulțumită de ceea ce
Se întâmpla în visul ei.

Luna și-a păstrat răgazul ei de odihnă deasupra ulmilor și cedrilor,
Era ca un bănuț sclipitor agățat ca momeală la pescuit
Și Aurelia își amintea perfect în vis despre undița ei mică
Din copilărie, primită în dar de la tata. Acum era fericită,
Uitase că nimeni nu putea intra în cub în afară de lumină.
Dintr-odată simți un gust rău, ca de apă stătută într-o fântână
Necurățată de alge și de mușchi de mult timp.
Fusese soarele atât de puternic, deci nu era logic ca luna,
Ca o preoteasă pădureancă a templului străvechi, să fie ea cea care va intra
Cu razele ei tulburi, cu lumina ei ce căzuse demult în grădina Ghetsimani

Soarele adusese deșertul peste cub, iar luna aducea pădurea,
Misterioasă și umedă,respirând odată cu femeia numită Aurelia,
Care visase ceva urât, ceva ce se va sparge dimineața,
Desigur o ceașcă neagră de cafea.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .