Coloane de molii străvezii
se scurg pe străzi anonime
amintirile unor timpuri ciudate
când nu aveam teamă să ieșim
să dansăm să iubim
când moartea era la distanță
de o eternitate și un pas
iar noi inconștienți
o provocam mereu
la un șeptic pe dezbrăcate
și ce fericiți eram când pierdeam !
O rândunică grăbită anunță
că a venit iar primăvara
dar nimeni n-o mai ascultă
am uitat dansurile și jocurile
când înfloream obraznici ca merii
aprinzând noaptea în poiene licurici...

Pachetele de cărți sunt desperecheate
Asul de inimă roșie lipsește din toate.