ploaia de vineri

miroase întotdeauna a plecare iminentă
depărtările deschid evantaie albastre
prin plânsul norilor
viața e o sală ieftină de așteptare
populată de spectre greoaie
bântuim disperați castele de nisip
ne strângem visele-n mușuroaie
inima noastră scuipă în foc automat
cartușe goale
zâmbim profesional oglinzilor întoarse
cu fața la perete
prea târziu aflăm
tâlcul umbrelor