moș gerilă
era tata
lipsit de reni,
fără barbă,
sărbătoarile
se strângeau iarna în el
ca într-o inimă tăcută
rănită de lipsa bucuriei însă,
supus așteptării,
tacticos până la disperare
făcea față
ordinelor precise ce îi tocau nervii
investiți în uniforma
elogiilor perfide,
imaginile sunt asemeni unor gânduri într-o după amiază de duminică
alături de hangiul ce-mi toarnă vinul ard
de plictiseală
arunc priviri triste străzii.