cândva călăream timpul ca pe un murg
și culegeam impresii din sublimul astral
sufletul meu era un fiu de demiurg
dar am căzut din visul ancestral.

am căzut din Eden ca Adam și Eva
am mușcat și eu din fructul oprit
șarpele metafizic mi-a alterat seva
păcatul primar viața mi-a înăsprit.

de atunci mă târăsc pe coate pe brânci
să îmi asigur pâinea dulce hrănitoare
am străbătut ape și râpe adânci
și-am îndurat corvezi istovitoare.

la școala vieții învăț iar înălțarea
ascultându-i demiurgului chemarea.