Florile toamnei au nuntă divină,
Suferă ziua, noaptea suspină;
La ușa vieții anii se-adună,
Freamătă, umed, raze de lună.

Foșnet de pași pică-n poteci,
Suflet de aur, mângâi și treci;
Aeru-ți strânge în frunze fiertura,
Timpu-îți îmbracă cu stele arsura.

Plutesc sfioase basmele tale,
Umbra e prinsă în răni vegetale;
Învârte toamna doru-n fuior,
Eu în adâncu-mi ceru-i cobor!